Cu ocazia hramului capelei Colegiului “Mihai Eminescu”, am participat la Sfânta Liturghie săvârșită de pr. Justinian Cimpoieru. Ziua de astăzi a avut o dublă semnificație deoarece am pomenit și pe Pr. Prof. Dumitru Stăniloae. Slujba parastasului ne-a adus aminte de personalitatea marcantă a părintelui Stăniloae.
În toamna anului 1903, în județul Brașov, localitatea Vlădeni, din oameni de bună credință se năștea părintele Dumitru Stăniloae, ultimul fiu al familiei. Pe acesta, Dumnezeu l-a luminat spre a fi unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX și chiar cel mai de seamă dogmatism al acelor timpuri.
După terminarea studiilor preuniversitare la seminarul Andrei Șaguna, Brașov, acesta se îndreaptă inițial către Universitatea din Cernăuți și ulterior către cea din București. În anul 1928 își susține, la Cernăuți, teza de doctorat „Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești”. Datorită unei burse de studiu oferită de Centrul Mitropolitan al Sibiului, de care s-a învrednicit tânărul Dumitru Stăniloae, urmează o perioadă de cercetare intensă a conceptelor tologiei și substructurilor acesteia în orașe precum Berlinul și Parisul iar mai apoi în anul 1930 și la Constantinopol. În același an se și căsătorește cu viitoarea sa soție Maria Mihu, iar la 25 septembrie 1932 este hirotonit.
Urmează o perioadă foarte înfloritoare în viața părintelui Dumitru Stăniloae, acesta excelează în tot ceea ce face și mereu se orienteză spre noi proiecte prin care Biserica Ortodoxă Română să se îmbogășească cultural și duhovnicește prin nenumăratele lucrări funtamentale pe care a reușit să le elaboreze, traducă sau să le explice critic într-o manieră mai accesibilă tuturor celor ce au interesul de a studia tainele tologiei. Printre studii amintim: Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă în cele 3 volume, traducerea Filocaliei în 12 volume, Spiritualitatea ortodoxă și Teologia morală ortodoxă și multe altele ficare având propria valoare și încărcătură teologică.
La 5 octombrie 1993, trece la cele veșnice, părintele Dumitru Stăniloae, cel ce a lăsat în urma sa atât de multe semne de nestrămutată credință și o viață duhovnicească însemnat de îmbunătățită. Țara și biserica noastră îi rămân veșnic îndatorate acestei personalități marcante a teologiei ortodoxe și ca drept semn de prețuire și recunoaștere a tuturor meritelor, laudelor, dar mai ales al muncii sale și a dragostei sale pentru Dumnezeu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-au propus spre a fi mutat în rândul Sfinților Părinți până în anul 2025.
