Pomeneați, când ne-am întâlnit, despre Siberia. Ce legătură are suferința cuvioșiei voastre cu Siberia?
De ziua Crucii nu ieșea lumea pe timpul colectivului, nu lucrau. Respectau sărbătorile. Erau șure de roșii. Și au scos elevii ca să le adune căci veneau mașini ca să le ia. Eu ca deținut la locul de muncă am luat lăzile de la elevi și am ridicat greutate de 40 kg și am căzut mort. Comandantul Securității a spus: „Dus în Siberia ăsta”. Și am spus: „Doamne, dacă eu sufăr pentru Tine, arată-mi”. Și am văzut. Nu pot spune ce am văzut dincolo. Nu este nimic suferința față de cu ce ne așteaptă Dumnezeu. M-am înzdrăvenit. Nu am mai avut nimic. A venit Decretul și ne-a eliberat. Și am spus: „Doamne, de acum strig tare”.
Părinte, ținând cont că cuvioșia voastră ați fost călugărit la Mănăstirea Sihastru sigur știți că acolo a fost călugărit și Părintele Evghenie Hulea, supranumit în popor „Sfântul de la Mușinoaiele”, stareț al acestei mănăstiri de pe malul Zăbrăuțului din județul Vrancea. Se vorbea în obștea mănăstirii despre cuvioșia sa, despre sfințenia sa? Considerați că ar putea fi considerat un sfânt?
Se vorbea și da, este un sfânt, un martir care a suferit în temnițele comuniste. Dânsul a făcut o vizită la noi. Eu eram încă frate, nu eram călugărit. Se băgase între stupi și a vorbit cu părintele stareț Dosoftei Mocănașu, cel care m-a călugărit. Părintele Evghenie a stat vreo săptămână la noi și atunci Părintele Dosoftei a plecat, fiindu-i orecum teamă că o să îl bage în închisoare deoarece Părintele Evghenie era urmărit de securiști. Atunci a fost pus unul dintre noi stareț, acesta (arătându-ne o imagine cu obștea mănăstirii de la acea vreme), Părintele Teoctist. Părintele Evghenie a stat vreo săptămână și apoi a plecat. Acolo, la Mușinoaiele era un călugăr, Părintele Vavila și avea epilepsie și a venit la Sihastru. Starețul nu l-a primit. S-a întors înapoi la Mușinoaiele și dormea în clopotniță căci erau copii pe acolo (în timpul stăreției Părintelui Evghenie a funcționat o școală la Mănăstirea Mușinoaiele pentru copii din localitate și ai oamenilor care lucrau la mănăstire). L-au omorât copii cu pietroaie. L-au găsti mort în clopotniță.
Îl puteți descrie pe Părintele Evghenie în câteva cuvinte? Vă mai aduceți aminte cum l-ați văzut?
Da, cum să nu. Era un om blajin, un adevărat călugăr, nu călugăros. Era devotat monahismului.
(Gabriel-Andrei Timofte, „Doamne, dacă eu sufăr pentru Tine, arată-mi!”. Monahul Valerian Grecu în dialog cu Gabriel Timofte (II), în: „Revista Atitudini”, nr. 71, XIII (2021), pp. 58-59)