De momentele petrecute în temnița de la Aiud ce ne puteți spune?
Pr. Valerian Grecu: Da, acolo m-am întâlnit cu PS Bartolomeu Anania, Părintele Ilie Tudor, Părintele Justin Pârvu, Părintele Constantin Galeriu, Părintele Dimitrie Bejan, cu mulți. Era foarte mult cler. Se făceau slujbe acolo. PS Bartolomeau a făcut niște versuri pentru Înviere, căci mai erau 3 – 4 zile până la Înviere. Preasfințitul mi-a dat și mie poezia ca să o citesc. Și am scris-o pe bocanc ca să o pot învăța. Preasfințitul avea o inteligență inegalabilă. Eu nu pot să spun că am făcut închisoare, deoarece când am primit condamnarea de 18 ani am spus că sunt în chilia mea. Acolo m-am născut, acolo am văzut minunile lui Dumnezeu.
Deci considerați închisoarea ca o a doua naștere?
Pr. Valerian Grecu: Da, a doua naștere. Eu acolo am învățat să iert, să mă rog, să iubesc, ceea ce acum, aici nu mai văd, nu mai sunt acele momente. Îmi aduc aminte când într-un an la Gherla s-a făcut Învierea exact așa cum trebuie, și văzând că ne bucurăm, în al doilea an ne-au scos afară în noaptea de Înviere, în pielea goală, având doar chiloții pe noi, controlându-ne, bătându-ne și ne-au băgat abia la ziua, când se terminase Sfânta Liturghie, și făcuse cineva de acolo niște versuri:
„Cum stăteam culcat pe spate
Cu ploapele închise pe jumătate
Deodată sare clanța
Hei sus, drepți!
E noaptea de percheziție.
În noaptea aceasta sfântă
Aici ca-n toată țara
Unde este-o pușcărie
La fel răcnește fiara
În timp ce preoții în uși de altare împart lumina
Aici începe răscoleala cu inima haină
Și-au terminat răscoleala și-au plecat
În urma lor răsună un glas puternic
Hristos a înviat!
Suntem din neamul celor ce credem în Înviere
Și-n veci de veci neamul nu piere”.
(Gabriel-Andrei Timofte, „Temniţa era chilia mea. Acolo am renăscut, acolo am văzut minunile lui Dumnezeu”. Monahul Valerian Grecu în dialog cu Gabriel Timofte (I), în: Atitudini, XIII, (2021), nr. 70, pp. 66-75)
